Dacă mi-a plăcut la Electric Castle 2017?

de Mihai Bota

Nu știu cum sunteți voi, dar eu încep întotdeuana să mă simt mai bine după cinci beri. Iar anul acesta la Electric Castle, nu a fost zodia berii pentru mine. M-am simtit însă mai bine ca la toate celelalte ediții adunate la un loc. Da, e bun și Tatratea. Au fost buni și roboții de la Kent, care preparau băuturi. Chiar dacă mereu era coadă și n-am apucat să îmi iau. Am și acuma două cartonașe, dacă le vrea cineva, haideți după ele.

Perioada de dinainte de Electric Castle a fost anul acesta una de agitație extremă. Se anunțau ploi, multă lume pe care o cunosc a dat bir cu fugiții din cauza asta. Înainte de festival s-a intrat pe sell de bilete într-un ritm amețitor. Totuși, am avut încredere în vreme. Și nu m-a dezamagit. A fost cea mai amicală vreme pe care am pins-o la Electric Castle la oricare dintre ediții. A și plouat, mai ales sâmbătă – ca să nu se supere unii. În rest soarele și cu vântul au fost prieteni cu noi, dar nu în exces. Noaptea cu un hanorac cu fermoar, erai perfect pregătit pentru distracție. Plus că, la fel ca întotdeauna, mulțimea de oameni te încălzea.

S-a muncit mult, s-a muncit pe brânci anul acesta. La nivelul în care dacă s-ar munci așa în România – și da, direct proporțional e relativ aceași finanțare – am fi avut de mult autostrăzi care să lege Clujul de București, de Iași, de Timișoara și cu voia voastră, chiar de Satu Mare. S-au adăugat scene noi, ba chiar și o scenă secretă. Electric Castle au instalat o plajă în mijlocul unei poienițe din Bonțida.

S-au adus numeroși artiști, de ordinul sutelor. Majoritatea DJ-i, dar asta pentru că e mai accesibil să aduci oameni care se știu juca si pe alte apărate decât ale lor. Deși, de multe ori și aici iese cu compromis. Totuși, au fost numeroase trupe live, numeroase genuri muzicale și eu cred că fiecare dintre participanți a avut de unde alege sau descoperi ceva care să îi placă. Aș da în continuare cu “realizările Ceaușiste” ale festivalului, dar aș vrea să scriu mai uman. Timp de o săptămână aproape, am tot vorbit cu oamenii care au fost la festival, să văd ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, ce ar trebui îmbunătățit și așa mai departe. Per ansamblu, eu am fost cvasi-mulțumit și doar o singură sugestie aș avea anul acesta. Să se introducă ceva transport de la Gara Bonțida la castel. Un trocarici, ceva, ca în deltă. Sau alte idei… eu stau aproape de gara si mi-ar prinde bine să merg cu trenul la Bonțida.

Dar să începem cu ce au zis alți oameni.

Multă lume s-a plâns că festivalul a devenit comercial și că spiritul Electric Castle a fost pierdut undeva în mijlocul noroiului de anul trecut. Ei, potoliți-vă, că nu e chiar așa. În primul rând, în afară de free-partyuri, care și ele-s comerciale că și acolo se cumpără vinde câte ceva, orice festival este unul comercial. Ideea e ca organizatorii să poată face bani și să susțină festivalul, dar și pe ei, timp de un an. Cât despre spiritul Electric Castle, nu cred că dispare el așa ușor. Mda, nici mie nu mi-a venit multă lume din cea cu care am stat anul trecut. Și? Am stat cu găști noi, anul acesta, majoritatea timpului am stat cu lume cu care nu mai stătusem la Electric Castle până acum. Oamenii se schimbă, unii au copii, alții alte treburi. Conform organizatorilor, procentul mediu de vărstă era estimat la 24-25 de ani la ultima ediție. Probabil, a rămas la fel.

Multă lume s-a plâns că e scump. Acuma… evident că e mai scump decât cafeaua de la Buticul Garofița. Dar nu te obligă nimeni să consumi până nu mai poți. Organizatorii chiar promovează moderația. Pe altă parte, e mai ieftin decât festivalul Insulei Libertății, Sziget, care e relativ la o aruncătură de băț. Nu au fost prețuri mari la Electric Castle 2017, un long drink era între 17 și 19 lei. O apă 6 lei – și da, era rece. La mâncare găseai după toate bugetele și în festival și afară. A argumentat lumea că biletul de autobus a devenit 10 lei. Păi, anul trecut era 7 lei. Și o singură stație și busuri cu o frecvență redusă. Anul trecut pe ploaie am stat trei ore la coadă. Anul acesta am stat la coadă maxim juma’ de oră. Plus opriri cu cap și două stații cu cap. Asta non-stop, timp de aproape șase zile. În fine, dacă și busul e scump, vino cu mașina la festival. Ambuteliaj, parchezi te miri pe unde și mai dai și 30 de lei taxă de parcare.

Alții s-au plâns că festivalul a devenit un bâlci. Woot, people, avem de a face cu un festival de mărime medie. Cam cinzeci de mii de persoane. Cinzeci de mii de gusturi care trebuie satisfăcute. Un mini oraș pentru șase zile. Normal că are și supermarket. Normal că are și piața. Dar mi s-a părut departe de bâlci. Probabil, oamenii în cauză preferă festivaluri mai mici. Well, exista în Cluj (avem Jazz in the Park, Mox, Smida și probabil și altele de care nu știu eu). Mai mici, mai specifice și mai puțin bâlci. Sincer, am trecut pe la primul anul acesta și experiența mea de festival, atât muzicală cât și socială nu se compară cu cea de la Electricul de anul acesta.

Alții s-au plâns de genuri. Am foarte mulți prieteni care sunt pe drum and bass. Si au venit an de an la Electric. Aici, somehow, au dreptate. De multe ori, singurul loc în care puteai asculta drum and bass, era la Silent Dance. Nu zic că nu au fost artiști, chiar au fost, Noisia cap de afiș, Nu am mers, am preferat Deadmau5 cât și Agents of Time, dar aia e perspectiva mea. O să vă arăt o fază, nu știu cât de fake sau veritabilă e, dar e foarte mișto.

Trecând peste drama unora care au alte preferințe muzicale decât cele a majorității, părerea mea e că scenele ar putea căpăta o identitate mai profundă. Main Stage rămâne main stage, clar. Dar Hangarul (Boiler-ul de anul trecut) se poate tăia în două, una care să fie doar de live band (rock, metal, balade și ce vreți voi) și una pe electronică unde să fie Drum and Bass, Breaks, Ghetto Funk și alte alea. E doar opinia mea, evident. P.s. Scena Hangar a fost foarte cool, da’ eu nu am stat la nimic acolo. Poate de ajungeam mai repede miercuri.

A mai venit lume și s-a plâns că nu au fost headlineri. Păi… stai puțin, frate… cum n-au fost? Ai văzut main stage? Ai, da, că scena misto, wow, maxim, range, apus și așa, da’ păcat că-i locuită. Păi, cum, ai fost la Moderat? Ahmm…

Uite, eu nu-s fan Moderat, admit. Nu ascultasem. Nici n-aș fi mers. Dar majoritatea prietenilor mei au zis că merg. Plus, m-a tras lumea de mână să merg. Ok, ajung. Nu extra, daț fain, până a început o piesă – nu voi zice care – ce m-a făcut să închid ochii, să mi se ridice părul pe mână și să fie wow. De atunci și până azi, am ascultat jumătate de discografie (nu e nu stiu ce consistentă ca număr de minute), am citit despre ei și am devenit fan. Cam târziu, dar asta e. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Moderat a fost de departe cel mai marfă headliner al festivalului anul ăsta. Și o zice cam aproape toată lumea.

Paul van Dyk prindeam pe Atomic TV când eram copil mic. L-am prins și acolo pe scenă, cu un show foarte verde. Și chiar a pus mișto, mai mișto decât mă așteptam.

Alt-J, care cântă anul acesta cam pe la fiecare festival mare din Europa, sunt lejerală din aia la care e bine să mergi cu gagica. Dar au sunat mișto. Mult mai mișto decât la KEXP.

La Franz Ferdinand am avut răbdare la tot concertul. Știam o piesă de la ei, pe care o ascultasem enorm în beciul clujean căruia îi se spunea Music Pub (sau Pub – simplu) pe vremuri. Nu mai știam nici cum îi zice. Am aflat că “Let me out”. Mda, make sense. Am zis că atunci când începe aia, mergem în primul rând. Și ca să vezi, eu care oricum aud vraiște și la techno mă poți prosti cu același track de cel puțin trei ori la rând până să îmi dau seama, am recunoscut piesa de la primul acord. Am luat lumea de mână, hai în față. Mirare… daaa, pănă încep chitarile alea așa. Misto piesa. Au mai cântat una după. Dar fain, fain.

Pe Deadmau5, baiatul, iarași nu-l ascultasem. Dar când am auzit, oarecum de la distanță că pune house progressive și din alea, m-a atras acolo, ca și cum e atras tânțarul la felinar. Și am prins, în opinia mea, faza festivalului, care m-a băgat instant pe film bun. Și nu aveam cum altfel, când zeci de mii de oameni bat la unison pe ritmul în schimbare al unui track. N-am mai prins asta până acum, iar pentru mine a fost… WOW. N-as stat la tot, dar cât am stat, m-a pus foarte pe film.

Pentru mine ăștia au fost headlinerii. Și ai mai prins GOLAN, Fanfara Ciocârlia, House of Pain și alte chestii. Mi s-a părut mișto main stage-ul. Sigur, se pot aduce nume mai mari. Da-s scumpe. Prefer să fiu suprins, cum am fost la Moderat.

Apoi, ai, desigur, scenele tale specifice. Anul ăsta la mare inovație, scena lui Dex, the Hood Movement, unde s-au strâns mai toți frații de pe hip-hop și chestii related. Golani sau băieți buni și sigur oameni, cool, s-au pus acolo pe scratch-uit și invitat diverși MC la concursuri battle-uri. Se dansa break-dance și era fix atmosfera aia pe care o comentau unii că a dispărut la Electric Castle.

Hideout, ascunsă lângă copaci. Silent Dance, cu cea mai mișto locație de până acum. The roots, scena Regaee – deși nu înteleg de ce ai veni la un festival ca să asculți regaee. Oricum, am prieteni mulți ce merg acolo – și mostly pentru asta vin ei la Electric Castle – deci, e deja de tradiție.

Pe urmă, Booha Mansion cu al ei orar, aproape non-stop. Scena de oameni puși petrecere și deloc anemici. Anul acesta, mare, mare de tot. Am văzut și lume pe acolo, mai ales la unele eventuri. Plus design fain și multe baloane de săpun. Plus bean bag-urile acelea de sus, care la momentul potrivit îți pot salva viața într-un mod foarte confortabil.

Urmează apoi, scenele mele, puse perfect. Aproape. Dance Gardenul de la castel și The Pitch, din spatele lui. Sincer, iubesc scenele acelea. Dance Gardenul foarte mișto noaptea iar the Pitch dimineata – organizat de Sunrise, cat de misto poate să fie să prinzi si artiști Sunrise related la Electric Castle. Mi-a placut la maxim să îmi stric două dimineți, cea de sâmbătă la Sonja și cea de duminică la Barac. Aș fi vrut și la Priku, dar deja nu mai puteam. Totuși Priku încheia cam deodată cu House of Pain. P.S. Pentru cei care v-ați plâns că nu se respectă orarul la The Pitch… am doar atât să vă spun: hahahahahahahahahahahahhahahahahahahah.

La anul sper sa ramana The Pitch asa cum e, preferabil fară nu știu ce capete de afiș. Lumea, atâta cât era ea (multă, btw) să rămâna la fel de faina.

Aș vorbi despre activități și conexe, dar au scris deja atâția alții despre virtual reality-ul din Castel și de la Stables sau despre oamenii cu fulgere de la Enel.  Am să zic că la anul vreau Hælos, Daughter și/sau The Dø, da-s convins că o să vină organizatorii cu idei foarte bune. Aș mai vrea, după cum ziceam, drum de la gara la castel, poate ceva gen o piață cu produse bio din Bonțida (nu e ideea mea) și săpun pe la baie.

În încheiere, o să vă las cu un set (da, am fost acolo și am dansat), de la una din revelațiile festivalului pentru mine. Festival care anul acesta, nu văd ce l-ar împiedica să ia best medium festival award in Europe.

Merci Electric Castel! Ne vedem la anul, tot cu vreme bună! 😀