Asemenea multor mame, Adriana Rotar a fost nevoita sa plece din Romania pentru o vreme, lasand acasa doua fete… A fost cea mai grea decizie din viata ei, dar la momentul respectiv a fost si cea mai inteleapta alegere. A plecat ca inginer tehnolog in industria alimentara, de la Feleacu SA, unde timp de 11 ani a acumulat o experienta vasta in productie, produse noi, marketing, ambalaje si consilier OSIM.

Timp de 4 ani a predat intr-un institut post-liceal in Casablanca (Maroc), unde se formau tehnicieni in domeniul HoReCa, apoi s-a specializat in patiseria frantuzeasca, in special in «mousse-uri». A scos prima promotie de « confiseur-chocolatier » din Maroc si a obtinut cu stagiarii sai locurile II, III si IV la concursurile nationale, la sectiunile « Chocolat », « Sucre d`art » si « Traiteurs » (catering).

Intoarsa in tara, ardelencei nu i-a luat mult timp pana sa se hotarasca sa riste impreuna cu cele 2 fete, deschiderea unui mic laborator specializat in « mousse-uri ». Prietenii si familia le-au fost alaturi, fiecare cum a putut, iar la 12 martie 2005 a aparut in Romania, prima cofetarie care producea mousse-uri realizate dupa retete originale frantuzesti, numai cu ingrediente naturale. Fara coloranti, conservanti sau arome sintetice, fara glazuri de ciocolata care sa ascunda textura, fara fondant sau martipan! Timp de 4 luni au facut degustare: oricine intra, primea din partea casei, un mousse: nu se poate compara cu nimic acest gust unic, asa ca cel mai bine era ca fiecare posibil client, sa aibe propria experienta cu produsul ! In fiecare zi lucrau de dimineata pana seara: fara timp liber, fara intalniri cu prietenii, fara cafele in oras… pana intr-o seara, cand intoarse acasa, si-au dat seama ca acolo ramasese doar ecoul, caci « sufletul de la casa » se mutase la Friandise ! Atunci au stiut ca asta vor face mereu si ca indiferent prin cate greutati vor trece, asta va fi calea lor: pentru cei care deschid drumul, este intotdeauna cel mai greu ! Cei care vin dupa, au drumul batatorit, netezit…

Andreea Popescu: De unde ati mostenit indemanarea pentru aceasta meserie?

Adriana Rotar: „Ca sa fiu sincera, cand am plecat in Maroc stiam sa fac doar crema de zahar ars, clatite, prajitura cu mere… imi amintesc ca am incercat o crema de unt la un moment dat, dar care s-a taiat !”

Andreea Popescu:  Si cum ati invatat sa faceti « mousse-uri ?

Adriana Rotar: „Cand am ajuns acolo, am aflat ca trebuia sa predau « mousse-uri », desi in tara, cerinta fusese de minim 7 ani vechime si vorbitor de limba franceza… Nu am spus nimanui ca eu nu stiu sa le fac ! Mi-am cumparat carti si am inceput sa invat : seara le insiram pe jos pe langa mine si-mi pregateam cursurile pentru a doua zi, practic, ce invatam noaptea, predam ziua ! Facultatea de Industrie Alimentara din Galati mi-a prins foarte bine : pe atunci invatai multe lucruri folositoare in scoala. Intelegeam ce trebuie sa se intample intr-o reteta, din punct de vedere chimic si fizic cu ingredientele, dar recunosc ca nu am pus niciodata mana sa le fac : cand stagiarii mei imi spuneau ca nu le iese reteta, le raspundeam ca trebuie sa fie mai atenti la tehnica ! Acum este amuzant cand ma gandesc ca ei castigau medalii si diplome iar eu nu stiam sa le fac ! Adevarata provocare a fost cand impreuna cu fica mea mai mare, cu Veronica, am inceput sa fac retetele in propriul laborator… Ea a terminat Facultatea de Psihologie, iar eu o invatam retete frantuzesti si in paralel ii predam daca pot spune asa, cursuri despre materiile prime si scheme tehnologice. Nu aveam timp sa invatam, asa ca faceam totul din mers ! Pe mine viata m-a invatat sa ma adaptez si asta am incercat sa le invat si pe fetele mele”.

Andreea Popescu:  Ati simtit vreodata ca vreti sa va oprtiti ? Au fost vreodata provocarile atat de mari incat sa spuneti STOP ?

Adriana Rotar: „Am acceptat si mi-am asumat mereu provocarile vietii, iar cand altii au spus NU, eu am spus DA ! Au fost situatii in care ni s-a spus ca nu avem dotarile necesare si ca ni se va inchide firma… Plangeam atunci toate… nu mai aveam nici un leu. Dar ajutorul a venit de la o prietena buna, apoi familia ni s-a alaturat inca o data si am reusit in 2 zile sa « bifam » cerintele impuse. Nici o zi, in afara de liberele legale, nu am pus INCHIS pe usa ! Am pornit firma cu mixerul mic de mana adus de acasa, cu sucitorul de la mama… Nu aveam dotari, dar aveam vointa si mai ales, imi doream nespus sa pot oferii si clujenilor, ceea ce eu am invatat acolo!”

Andreea Popescu: Ce ati recomanda cuiva care doreste sa va calce pe urme ?

Adriana Rotar: „Sa-si croiasca propriul drum ! » si rade. « In primul rand, sa respecte reteta : noi am vrut sa oferim produse cum am vrea noi sa mancam si, sa ne servim clientii, cum am vrea noi sa fim servite ! Daca atunci cand iesi pe strada tii capul sus si stii ca ai facut totul cum ai putut mai bine si ti-ai dat tot interesul, inseamna ca efortul si sacrificiile tale nu au fost in zadar! Iar ce se invata in familie, se oglindeste cel mai bine in nepotii mei : de la varste fragede, stiu de ce trebuie sa manance sanatos si ce nu le face bine, invata sa aleaga si sa faca diferenta intre produse”.