Jurnalista Alina Ilioi, unul dintre cei mai cunoscuți bloggeri din Bucovina, scrie de mică și scrie bine. S-a remarcat în blogosfera din România prin articole dedicate în bună măsură credinței, nu una habotnică, ci prietenoasă, apropiată de sufletul fiecăruia.
După o pauză de jurnalism, revine în forță, în 2016, într-un proiect TV extrem de generos, dezvoltat în SUA. Vă invit să o cunoașteți pe Alina.
Gabriel Horia: Salut Alina. În ultimii ani ți-ai făcut un renume în Rădăuți, Cluj-Napoca, București, de fapt în toată România cu blogul tău „Gânduri Ascunse”. De unde aceată pasiune?
Alina Ilioi: Bună, Horia. Pasiunea aceasta pentru scris a mea… cred că m-am născut cu ea. Când eram copil îmi plăcea mult să citesc și să îmi imaginez tot felul de scenarii. La vârsta adolescenței am început să aștern pe hârtie…. și de atunci nu m-am mai oprit!
Gabriel Horia: Ce urmărești cu blogul tău? Vizitatori unici, trafic în general sau un public atent la ceea ce simți?
Alina Ilioi: Publicul. Pentru mine celelalte numere sunt doar niște numere… Contează mult să simt că sunt pe aceeași lungime de undă cu cei care mă citesc, că le înțeleg nevoile și sentimentele. De altfel, contează mult să simt că și ei ma înțeleg pe mine.
Gabriel Horia: Beneficiezi și de o experiența în mass-media, după mai multe colaborări constante și parteneriate cu diferite televiziuni, radiouri, site-uri. Cum evaluezi mass-media din România, separat cea din „provincie”și cea din București?
Alina Ilioi: Hm… dificilă întrebare, pentru că mass media e tot mai puțin ce ar trebui să fie. Mă doare când văd oameni buni, de calitate, cu studii în domeniu cum stau pe tușă pentru că alții au cunoscut oamenii potriviți.
Revenind la întrebarea ta, raportându-mă la „provincie” aş spune că lucrurile sunt mult mai liniștite, mai puțin războinice. Însă jurnaliștii sunt plătiți tare prost. Mult sub sumele colosale pe care le gândesc cei din jur. În București totul ține de cât de dispus ești să sacrifici din viața ta personală în favoarea celei de carieră.
Gabriel Horia: După ani și ani, vorba cântecului, care este cea mai frumoasă amintire din presă?
Alina Ilioi: Cea mai frumoasă? Nu știu dacă pot să aleg doar una. Cred că ar fi primul live pe care l-am dat. Cum îmi bătea inima, cum îmi simțeam gura uscată, dar în același timp eram nespus de fericită!
Iar cea mai interesantă ar fi aceea în care am filmat într-o închisoare o serie de reportaje cu deținuții.
Gabriel Horia: Am auzit că de curând s-a lansat Logos-TV și că îți propui o colaborare cu această televiziune. Care-i planul?
Alina Ilioi: Da, de pe 25 decembrie s-a lansat LOGOS TV. Sediul este în Phoenix, așadar iată că am ajuns să lucrez în televiziune și de peste ocean! Este o televiziune digitală, așadar bucuria este că ne poate accesa oricine, din orice colț al lumii, pe platforma Ownzones.
Gabriel Horia: Știu că îți place să citești. Ce cărți te-au marcat, te-au format ca personalitate?
Alina Ilioi: Cât timp ai la dispoziție? Glumesc!! Hehe, sunt multe cărți pe care le-aş aminti. Niciodată nu uit să spun de Dostoievski, că tare mult îmi place! Şişkin, Coelho, Jane Austin, Emily Bronte, Ion Creangă, Bacovia… Îți spun doar scriitorii, pentru că de la ei am citit toate cărțile pe care le-am găsit pe piață!
Gabriel Horia: Ești cumplit de credincioasă. De ce? Și dacă tot suntem la capitolul să spiritualitate, ce contează cel mai mult pentru tine în această viață?
Alina Ilioi: Cumplit de credincioasă. Aş vrea eu!! Pentru că baza tuturor lucrurilor e credința. Iar eu am avut nenumărate experiențe cu Dumnezeu în care m-a ajutat, am simțit că e cu mine, că mă iubește. Să nu-mi pierd credința, asta contează cel mai mult. Poate că ție sau altora le sună a habotnicie, dar dacă ai putea să pătrunzi în inima și mintea mea, ai vedea că e ceva cât se poate de real și normal.
Gabriel Horia: Îți place să faci extrem de multe poze și după cum văd, ești și apreciată. De unde pasiunea pentru poze?
Alina Ilioi: Dintotdeauna mi-a plăcut tot ce a fost legat de partea artistică. Când eram mică am pictat, iar bunicul meu a fost și el pictor. Mi s-a părut fascinant să poți transmite atât de multe printr-o singură fotografie! În plus, am lucrat în facultate împreună cu un fotograf, și pentru că aveam nevoie de bani, dar și pentru că mi-a plăcut mult!
Gabriel Horia: Cred că mulți bărbați se întreabă: Hmmm de ce e singură? Și te rog să nu-mi răspunzi că nu este așa pentru că îl ai pe El lângă tine. Ai putea să iubești un ateu?
Alina Ilioi: Singură până acum pentru că nu am întâlnit omul care să mă convingă că mi-ar fi mai bine cu el. Plus că am crezut mult în dragostea reală. Și am fost în permanență ocupată cu școala și profesia.
Hm… da, pot iubi un ateu, dar nu m-aş putea căsători cu el. Vreau ca baza căsniciei mele să fie Dumnezeu.
Gabriel Horia: Mai demult, într-un interviu cu subconștientul tău, te-ai întrebat „de la ce au apărut legendele cu vampiri? Trebuie să fi pornit de la ceva”. De ce vampirii sunt legende iar Dumnezeu este realitate. Nimeni nu i-a văzut nici pe ei, nici pe EL…
Alina Ilioi: Nu am văzut să fi apărut cărți scrise de vampiri, oameni vindecați de vampiri, inimi schimbate de vampiri…
Gabriel Horia: Se spune că bloggerii sunt cei mai „liberali” autori din tagma scriitorilor. Când vei lua un interviu, în blogul tău, unui necredincios ?
Alina Ilioi: Dacă tot m-ai provocat, în curând, ție. Ce spui?
Gabriel Horia: Facem 🙂
