Am povestit cu Diana Buluga, actor și președinte al Asociației Create.Act.Enjoy, despre un proiect care anul acesta a ajuns la a 5-a ediție, având ca principal scop împărțirea de zâmbete prin spitalele Clujene.

Maria Boer: „Împarte bucurie”, indiscutabil ceva nou și unic! Cum a luat naștere acest proiect?

Diana Buluga: Proiectul de terapie prin artă, care anul acesta se numește „Împarte Bucurie”, a luat naștere în 2012, când s-a desfășurat la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca. Ediția de atunci s-a numit „Create.Act.Enjoy”, nume pe care l-am dat apoi și companiei noastre independente de teatru și film. În 2012, ca proaspăt absolvenți ai Facultății de Teatru și Televiziune, ne-am dorit foarte mult să facem ceva constructiv și practic cu abilitățile noastre, iar această dorință a fost sămânța proiectului de terapie prin artă, pe care, iată, îl desfășurăm și îl creștem de cinci ani încoace. Din 2015, proiectul a fost recunoscut ca fiind cea mai amplă astfel de acțiune din România.

Maria Boer: Ce înseamnă mai exact „împarte bucurie” printre pacieți?

Diana Buluga: Reacțiile pacienților mici (de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii) sau mari (de la Spitalul Militar de Urgență și de la Spitalul de Recuperare) sunt cele care ne aduc bucurie nouă. Oamenii sunt plăcut surprinși să fie înveseliți de vizitele colorate cu baloane și flori ale actorilor costumați în mimi dansatori, clovni puși pe șotii, personaje de poveste a la Peter Pan, supereroi sau statui vivante, elegante și grațioase. Atmosfera creată în saloane și pe holurile spitalelor prin apariția acestor momente artistice itinerante este una mai presus de cuvinte. Pe lângă faptul că îi facem să se simtă apreciați, schimbându-le rutina zilnică, pacienții (dar și aparținătorii și cadrele medicale) rămân cu amintiri – flori, baloane, fructe, fotografii și, cel mai important, cu emoția unei îmbrățișări puternice sau a unor vorbe calde.

Toate aceste momente de bucurie se regăsc surprinse în cele două expoziții de fotografie realizate de-a lungul timpului la Spitalul de Recuperare și la Spitalul Militar.

Maria Boer: Care sunt principalele obiective pe care doriți să le implementați de la an la an?

Diana Buluga: Obiectivul cel mai important pe care ni-l propunem în fiecare an este continuarea proiectului. Și, din fericire, reușim asta de cinci ani încoace, cu toate că sursele de finanțare s-au tot schimbat și de fiecare dată închegarea bugetului necesar rămâne o provocare. Anul acesta, proiectul este realizat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca și Consiliului Județean.

Apoi, mai mult decât continuarea, ne-am propus și extinderea inițiativei noastre, ajungând în 2017 să avem parteneriate cu trei dintre spitalele clujene. Desigur, creșterea proiectului înseamnă și diversificarea activităților, includerea de metode noi de lucru, mărirea numărului de profesioniști și de voluntari implicați.

Maria Boer: Ne puteți spune 3 momente unice care au avut loc de-a lungul acestui proiect?

Diana Buluga: Anul acesta proiectul de terapie prin artă durează o lună și în fiecare zi se întâmplă o mulțime de momente emoționante, memorabile, unice. Plus că fiecare dintre cei care suntem implicați în proiect avem amintiri dragi separate, pentru că vorbim de o acțiune care se bazează pe interacțiuni directe între oameni, iar asta presupune o mulțime de conexiuni care sunt greu de pus într-un clasament. Pentru fiecare dintre noi, acei pacienți cu care am creat o legătură, ale căror povești le-am aflat de la suflet la suflet, pe care i-am făcut să râdă sau să își deschidă brațele să ne îmbrățișeze devin foarte speciali. Și vorbim de sute de oameni pe an! Așa că e greu să alegem trei momente. Însă, ca să vă puteți face o impresie: imaginați-vă oameni care, de la a se gândi numai la boală, ajung să îți spună bancuri, să-ți recomande cărți, să-ți ceară datele de contact, pentru că le-ai câștigat încrederea și, dacă vreodată mai revin la Cluj, și-ar dori să ne revadă (mai ales în afara spitalelor).

Maria Boer: În fiecare an optați pentru diversificarea spitalelor sau sunt mereu aceleași?

Diana Buluga: Da! Ne străduim în fiecare an să ne extindem. Am pornit de la Spitalul de Recuperare, unde am început mai timid, după puterile noastre de atunci, și unde am reușit să ne extindem încât să cuprindem toate saloanele. Apoi am creat încă o legătură puternică cu Spitalul Militar, unde acum suntem pentru a patra oară (anul trecut am fost de trei ori). Iar din acest an, ni s-a alăturat și Spitalul de Urgență pentru Copii.

Maria Boer: Proiectul crește de la an la an. Ce noutăți aduce proiectul anul acesta?

Diana Buluga: Supereroii în super vizite la Spitalul pentru Copii, personajele de poveste ale căror costume au fost create de designerul Călina Langa, instalația vizuală realizată la Spitalul de Recuperare de Kero Zen și Raw Cocu, concertele live cu formațiile Multumult și Alterquator, spectacolul de magie al prietenilor de la Magic Puppet.

Maria Boer: Cât de mult te formează ca om să fii voluntar la un asemenea proiect?

Diana Buluga: Asta e o întrebare la care cel mai bine vor răspunde voluntarii, cărora le vom cere să completeze un chestionar simpatic din care să ne dăm seama cu ce amintiri au rămas din această ediție, ce i-a influențat, ce au descoperit despre ei sau despre oamenii cu care au lucrat. Oricum, ne e limpede că voluntarii sunt influențați în bine, fiindcă mulți s-au întors de la o ediție la alta.

Maria Boer: Care sunt efectele acestui proiect asupra pacienților?

Diana Buluga: Activitățile propuse de noi merg pe trei direcții principale: momente artistice itinerante, ateliere de terapie prin artă și vizite individuale.

În cazul momentelor artistice, scopul este acela de a înveseli pacienții și de a le oferi o surpriză, atunci când se așteaptă mai puțin; totodată, prin intermediul lor ajungem și la acei pacienți care nu se pot deplasa sau la personalul medical, răspândit în tot spitalul. Aici predomină buna dispoziție, interacțiunea directă dintre actori și public, multă improvizație la care oamenii răspund din ce în ce mai energic, de la an la an.

La atelierele de terapie prin artă, efectele vizate sunt unele pe termen mediu sau lung. În funcție de numărul atelierelor la care participă, se poate observa o schimbare în bine în starea pacientului, în primul rând la nivel emoțional și psihologic. Apoi, sunt lucrurile noi pe care le încearcă – exerciții de teatru și improvizație, cântatul la diverse instrumente muzicale, realizarea de fotografii, personalizarea a diferite obiecte – anul acesta, spre exemplu, fiecare pacient și-a putut planta o floare într-un ghiveci pe care l-a decorat după bunul plac. Tot în această categorie de activități am inclus și un spectacol de magie pentru copii și două concerte de muzică live, la adulți, toate cele trei având caracter interactiv.

Cea de-a treia componentă esențială este „Rudă pentru o zi”, ce a devenit „Supererou pentru o zi” la Spitalul de Urgență pentru Copii. Practic, actorii și voluntarii noștri au realizat o serie de vizite individuale în saloanele acelor pacienți care nu au posibilitatea de a avea familia aproape. Efectul acestor vizite este unul impresionant, iar „pofta” de a comunica a pacienților este imensă. Nu de puține ori se stă „peste program”, căci unele vizite s-au extins la câteva ore și au inclus plimbări în curtea spitalului și schimb de contacte pentru a păstra legătura de acum încolo.

Maria Boer: Cu siguranță acest proiect denotă faptul că a oferi bucurie este omenesc și firesc. Un mesaj pentru cititori.

Diana Buluga: Putem și merităm să ne oprim mai des din goana asta care ne caracterizează pe noi, ca societate, pentru a privi un pic în jurul nostru – vom vedea că, printr-un gest mic, putem schimba cu mult ziua sau starea cuiva.