Speak Floyd este un grup rock format din pasionați ai muzicii legendarei formații britanice de muzică progresivă Pink Floyd și care interpretează exclusiv piese ale acestei trupe. Ca orice tribute-band, Speak Floyd încearcă să reproducă cât mai fidel nu doar muzica, ci și o stare de spirit care a marcat numeroase generații. Dudu Isabel, solistul formației a stat de vorbă cu noi despre muzica rock, despre comunitate și despre festivalul Rock the Camp.
Bianca@DISPERSIE.ro: Cum vezi lumea muzicii rock clujeană?
Dudu Isabel: Cel puțin în paradigma largă a muzicii rock românești, mi se pare că este piața culturală, respectiv rock, cea mai fecundă și cea mai bine concentrată. Mai bine concentrată chiar decât la București, dacă ne raportăm la numărul de persoane. Nu vreau neapărat să fac propuneri deplasate, dar acesta este un semn de civilizație, de cultură, de care avem mare nevoie să ajungem din urmă țările nordice, după care ne orientăm. O asemenea concentrație de trupe clujene, cum se vede și la festivalul Rock the Camp (și mai sunt multe altele) arată nivelul la care suntem. Sunt trupe bune, cu activitate și asta pune Clujul încă o dată pe locul întâi. Cel puțin în categoria asta. Contează pentru mulți. Contează că este activitate, se produce muzică de calitate, este industrie, se fac și bani. Să nu ne dăm după cireși pentru că până la urmă trebuie să existe o finalitate și de genul acesta. O văd că este de viitor. Să nu mai spun de cât tineret am găsit. Sunt copiii celor de vârsta noastră, care învață cu părinții lor această pasiune. Faptul că vine o generație, două din urmă este un semn foarte bun. Toate chestiile astea sunt mână în mână și cu procentele mari la bac sau la capacitate și cu faptul că este Clujul unde este. Sunt legate intre ele. Totul este despre factorul uman, despre calitatea umană de aici.
Bianca@DISPERSIE.ro: Mai există iubitori de muzică rock?
Dudu Isabel: Nu spun că muzica rock ar trebui să fie tot timpul la modă. Are suișurile și coborâșurile ei. Dar este o nișă sănătoasă și cu potențial și care de când eram eu bighidiu a rezistat tuturor trendurilor. Suntem și noi puțin norocoși că suntem aici, dar meritul este al oamenilor, faptul că suntem unde suntem acum.
Bianca@DISPERSIE.ro: Trebuie un anumit grad de cultură pentru a simți cu adevărat muzica rock. Festivalurile de muzică comercială adună mii de oameni. Cum crezi că ar putea fi educat publicul să înceapă să aprecieze mai mult muzica rock?
Dudu Isabel: Nu cred că există metode exhaustive în sensul acesta. Genul acesta de educație vine în primul rând din familie, evident. Din anturajul imediat. Cu cât ai o familie mai educată, mai citită, cu cât ai un anturaj mai dus la școală și mai citit, cu atât educația în domeniul respectiv va fi mai solidă. Nu ar fi rău să preluăm puțin și din modelele americane în care muzica este luată ca o activitate de clasa întâi. Faci muzică nu ca să devii neapărat o vedetă, ci să te obișnuiești cu muzicalitatea, pentru că asta te ajută să dezvolți și alte abilități. Un pic mai multă activitate sub formă de joc în zona muzicii ar fi mai benefică și lumea ar ieși mai bine puțin din toată treaba asta. Noi suntem într-o zonă destul de pregătită din punct acesta de vedere și nu îmi este teamă, deoarece ștafeta va fi dusă mai departe cu bine.
Bianca@DISPERSIE.ro: Ce apreciezi cel mai mult la comunitatea rock din Cluj?
Dudu Isabel: Cred că spre deosebire de alte comunități din alte părți este eclectică, este eterogenă. Sinapsele sociale, adică legăturile de prietenie sunt foarte bine conturate. Ne mai povestim unii pe alții, dar ajungem să cântăm de multe ori împreună. Și cei din generația 2000, dar și cei mai noi sunt harnici, sunt oameni cu peste 25 de ani de activitate. Se ocupă de instrumente, de pregătirea lor. Este și o piață destul de competitivă și atunci se încurajează competitivitatea constructivă. E o lume foarte colorată, pestriță și foarte interesantă, care crește, care aduce valoare. Cum e Luna Amară, care au colegi mai mici. Și noi avem colegi mai mici, în comparație cu noi. Dar așa se predă ștafeta și se educă atât membrii formațiilor, cât și publicul. Publicul trebuie să vadă un produs de calitate. Publicul din Cluj este premium. Este instruit și pretențios. Nu poți apărea în fața lor prefăcându-te că faci ceva, ci trebuie să vii cu produsul foarte bine finisat și pregătit.
Bianca@DISPERSIE.ro: Festivalul Rock the Camp este la început de drum. Crezi în acest proiect? De ce ați spus „da” la invitația organizatorilor?
Dudu Isabel: Ideea unui festival de rock circulă de mult timp prin comunitate. Nu există un festival de genul acesta în Cluj. Când erau zile de oraș se aduceau formații din București și din alte zone. Avem o piață suficient de fecundă aici ca să producem un festival de stil al zonei, al locului. Eu zic că în peisajul destul de aglomerat de festivaluri și evenimente, Rock the Camp va crește. Poate mai încet, dar sigur va crește bine. Ideea e foarte bună și merită susținută și sunt sigură că băieții vor învăța din tot ce fac. Cum e modelul Brezoi, care abia din anul cinci a început să producă valuri. Cu muncă și determinare va deveni genul de eveniment pe care lumea îl așteaptă. În fiecare weekend este ceva. Acesta este un festival local și din acest punct de vedere, cu un pic de lobby ar putea fi sprijinit și de autoritățile locale să devină festival emblemă. Că până la urmă ne mândrim cu treburile noastre. Trebuie sacrificii, muncă, continuitate, dar și implicare de sus.
