Olivia Grecea este unul dintre cei mai talentați regizori de teatru din noul val, cu școala de regie făcută cu drag și cărțile de profil parcurse din plăcere, nu din vreo obligație educațională, un regizor care și-a legat sentimental și profesional măiestria, în ultima perioadă, de REACTOR de creație și experiment.

Vă invităm să o cunoașteți pe Olivia:

Horia@Dispersie: Îmi amintesc și astăzi cu drag că primul spectacol teatral pe care l-am văzut a fost „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov, la Teatrul Bulandra. Cum a fost la tine primul contact cu lumea teatrului? Care a fost primul spectacol pe care l-ai văzut?

Olivia Grecea: În liceu mergeam constant la spectacolele TNC și am fost fascinată de Exact în același timp, a deschis ceva în mine. Tot atunci am făcut parte dintr-o trupă de liceeni coordonată de doi studenți la actorie, pe atunci, Gabi și Sebi, la British Council Cluj. Am jucat în Rosencrantz și Guildenstern au murit și Șase personaje în căutarea unui autor, niciodată rol principal.

Horia@Dispersie: A fost teatrul o iubire timpurie sau a devenit pe parcursul anilor o formă de expresie?

Olivia Grecea: Cred că e de la început o formă de expresie personală, la fel ca orice mediu artistic, în care încerci să traversezi un parcurs de la hermeneut la creator. Cel puțin așa simt că s-a întâmplat în cazul meu, încerc să descopăr într-un sens tot mai adânc și neîncrâncenat ce înseamnă să fi creator. Dorința de expresie de sine a unui artist, poate cea mai importantă dimensiune a actului artistic, are un sâmbure narcisist sau demonstrativ, dar nu mai văd în asta o limitare, ci pur și simplu ceva ce trebuie asumat.

Horia@Dispersie: De ce regizor și nu actor?

Olivia Grecea: Aș fi tristă dacă aș lucra într-un mediu ierarhic în care să fiu executantă, nu e o postură pe care să mi-o doresc sau cu care să rezonez. Ca actriță cred că sunt șanse mai mari să se fi întâmplat asta la un moment dat, poate la început de carieră, sau să fi fost redusă la un emploi (de tipul ingenua, femeia fatală) care să meargă în loop tragic.

Horia@Dispersie: În ultima perioadă și în lumea teatrului / regiei, în special în zona privată, au fost abordate uneori subiecte militante, activiste, cu o puternică coloratură socială,  chiar dacă, în general, publicul dorește să plece delectat de la un spectacol, nu să fie confruntat cu dileme, nedreptăți sau chiar probleme mai puțin comode ale vieții. Mișcarea feministă sau lupta contra discriminării sunt două exemple recurente care îmi vin în minte. Cât educă teatrul publicul și cât îl distrează?

Olivia Grecea: Există n feluri de teatru, cu mize foarte diferite. Publicul poate fi provocat, iar diversitatea esteticilor și tematicilor e sănătoasă. Cât timp primează criteriile logicii profitului și ale satisfacerii unor nevoi identificate teatrul politic și social poate fi descalificat ca sofisticărie neartistică sau plată artistic. Dar estetica, tema, miza unui spectacol se pot intersecta în forme care nu exclud educația prin entertainment asumat, de exemplu.

Horia@Dispersie: Ce înseamnă pentru regizorul Olivia Grecea „REACTOR de creație și experiment” și pe ce scenă națională și/sau internațională ți-ar plăcea să montezi un spectacol?

Olivia Grecea: Reactor e un spațiu deja consacrat, ambițios, jucăuș și sensibil. Pentru mine e locul în care am găsit deschidere și încredere pentru felul în care vreau să lucrez, un laborator al unor artiști de care sunt mândră și care mă inspiră, care își iau munca foarte în serios și se chestionează permanent, un spațiu în care viața și creația se amestecă.

Aș monta / lucra oriunde găsesc libertate și încredere în proiectele mele personale (ca abordare, proces, estetică), pentru care încerc constant să găsesc producători.

Horia@Dispersie: La prima vedere pari pasionată de texte noi, provocatoare. Câtă  libertate lași actorului? Cum lucrezi cu actorii?

Olivia Grecea:  Nu am o metodă de lucru, ea e generată de concept (care la rândul lui e produsul etapei în care mă aflu ca parcurs și preocupări profesionale și personale) și de specificul echipei cu care lucrez. Las și aștept libertate într-o formă structurată.

Horia@Dispersie: Care sunt cele trei – patru elemente care nu trebuie să lipsească dintr-un text pe care te hotărăști să-l montezi?

Olivia Grecea:  Să fie scris pentru proiectul meu (fie că e semnat de un dramaturg, generat prin practici colaborative de echipă sau de mine), ceea ce înseamnă să se dezvolte organic în paralel cu o cercetare artistică. Să fie un mix al vocilor individuale care îl creează.

Horia@Dispersie: Cum a „traversat” teatrul clujean pandemia? Și aici ne referim în special la cel independent!

Olivia Grecea:  Prin lucru, îndoieli și frici, autoanaliză și reinventare.

Horia@Dispersie: Teatrul este mai mereu într-o fază de evoluție, schimbare și adaptare. Ce aștepți de la teatru în viitor și ce înseamnă regia, astăzi, pentru tine?

Olivia Grecea: În primul aștept de la mine să fiu în continuare autentică în raport cu ceea ce fac. Să caut și să găsesc credit, încredere, susținere corecte pentru munca mea și universul meu. Să explorez distanța dintre lucrul cu sinele și lucrul cu ceilalți, să explorez medii diverse, de la spectacole la alte proiecte artistice. Acum regia înseamnă pentru mine un act de dezgolire făcut cu responsabilitate și deschidere pentru celălalt. Gratuit, inutil, sublim.

Mulțumim, Olivia 🙂