Andrei Ungureanu, regizor de film şi director de imagine este unul dintre cei mai importanţi absolvenţi ai şcolii de teatru şi televiziune din Cluj-Napoca, din ultimii ani.

În prezent, lucrează pentru mai multe proiecte importante, colaborarea cu Electric Castle, Lee Cooper sau proiectul personal „nunta anului” din Bilbor, nunta lui Bulică fiind doar câteva exemple.

Gabriel Horia: Când a fost prima oară când ţi-ai dat seama că îţi place filmul? Ce te-a determinat să alegi această meserie având în vedere că în trecut ai încercat şi alte experienţe educaţionale, profesionale?

Andrei Ungureanu: Cumva pe la sfârșitul liceului am început să mă gândesc mai serios la ce înseamnă filmul și în general artele vizuale. Primul gând serios s-a născut odată cu primul aparat foto primit. Eram cu el la gât peste tot. Trăgeam aproape 10000 de cadre pe lună. Din fotografii încercam să leg un soi de poveste, într-un montaj și iute a venit ideea de film.

Gabriel Horia: Când şi despre ce a fost primul tău scurt metraj?Cine sau ce te-a ajutat cel mai mult de-a lungul proiectelor tale?

Andrei Ungureanu: Am lucrat foarte repede la primul film în regia unui coleg din anul doi, Cristian Pascariu. M-a rugat să-i fac imaginea, eu proaspăt student în anul întâi și fără pic de experiență. A fost o experiență faină și era cumva onorant pentru mine să fiu chemat de un coleg din an mai mare ca operator. Subiectul nu e foarte relevant, un personaj în purgatoriu care trece prin tot felul de procese care de care mai ciudate, nu cred că le-am înțeles atunci. De ajutat, m-a ajutat faptul că am început cu el o colaborare pe termen lung, iar cel mai mult m-am ajutat eu și colegii pentru că învățam unii de la alții lucrând.

Gabriel Horia:  Ce proiect ţi-a adus cea mai mare satisfacţie?

Andrei Ungureanu: Mi-ar fi greu să numesc un proiect. Multe dintre ele, diferite în felul lor, mi-au adus pe rând satisfacție.

Gabriel Horia:  Care crezi că sunt calităţile unui bun regizor?

Andrei Ungureanu: Nu știu dacă sunt potrivit să dau eu un răspuns la întrebarea ta. Dar cred că trebuie să fie pe lângă un povestitor bun, un om care să se poată impune, să se facă înțeles.

Gabriel Horia: Cum ţi-ai îmbunătăţit tehnica de a filma? Au fost suficiente cursurile din facultate sau mai mult experienţa directă din „teren”?

Andrei Ungureanu: Au fost și sunt necesare orele de lucru, oamenii pe care îi întâlnești. Să stai cu aparatul de filmat în mână și să studiezi. Facultatea m-a ajutat pentru că mi-a oferit contextul necesar. Am întâlnit oameni cu dorința de a face, oameni care voiau să crească și să învețe. Ne-am instruit unii pe alții.

Gabriel Horia: Cât este de importantă o şcoală de film în formarea unui artist, fie el actor, regizor sau director de imagine?

Andrei Ungureanu: Necesară dar din păcate nu foarte de ajutor în 2015. Lipsa de interes a unor profesori te poate face să-ți iei ușor gândul de la cursuri. Am întâlnit profesori de la care am tras puțină sevă, fie un sfat, fie o poveste bună. Dar în mare parte te frapează apariția unora la cursuri și încerci să înțelegi rostul lor acolo. Repet, școala îți oferă contextul.

Gabriel Horia:  Ne poţi descrie experienţa Electric Castle? Cât de mult contează pentru tine?

Andrei Ungureanu: E mult de povestit pentru că experiența E.C. Pentru o parte din noi înseamnă mai mult decât cele 4 zile de festival. Având în vedere că suntem prieteni și nu doar colegi e un loc mai mult decât plăcut de lucru. Cu Dorin Marcu (video managerul EC) am fost și coleg de facultate iar el face să fie foarte organizat totul. E unul dintre proiectele la care lucrezi, la final te uiți satisfăcut și aștepți să pornească iar roata.

Gabriel Horia: Ce sfat le-ai da celor ce vor să pornească pe drumul filmului? Merită să-ţi urmăreşti visul indiferent de greutăţi? Se poate trăi din regie?

Andrei Ungureanu: Se poate trăi cred că din aproape orice dacă o faci cu plăcere și nu te gândești constant la partea financiară. Eu am încercat să colaborez cu studenți și m-am lovit constant de o primă întrebare „cu cât se plătește”. E important în facultate să mergi la cât mai multe filmări. Dacă primești bani e cu atât mai bine, dar nu ăsta să-ți fie primul gând, ci că poate înveți ceva ce în facultate nu ai cum.

Gabriel Horia: În perioada imediat următoare vei filma un documentar în Bilbor. De ce?

Andrei Ungureanu: Da. E „nunta anului” din Bilbor, nunta lui Bulică. Probabil că acesta va fi și numele documentarului. Povestea pleacă de la nunta lui, n-o să spun aici povestea, vorbește despre niște obiceuri amuzante și pentru mine neîntâlnite dar nu se oprește aici. Are și o parte de portret. O să las povestea în film, nu aici. Ce-mi place e că și aici o să lucrez cu Dorin și în plus de data asta va intra și Andi Vanca (PR EC) în echipă. O experiență interesantă sperăm

Gabriel Horia: Ce alte proiecte mai ai trecute în agendă în lunile viitoare?

Andrei Ungureanu: Documentarul ar fi practic agenda pe următoarea perioadă și evident diferite joburi care au mai mult sau mai puțin legătură cu filmul. Sunt multe proiecte în desfășurare de la campanii la clipuri muzicale. Pe rând 🙂

Gabriel Horia: Îţi place să schiezi şi nu faci rabat de la emoţii. Ai trecut prin momente dificile dar ai continuat să schiezi. Este o pasiune pură fără sfârşit? Încă mai ai momente când îţi este frică să schiezi?

Andrei Ungureanu: Da. Acum cu siguranță mai precaut și cu mai multă frică. De fapt aici e marea problemă, frica. Dacă nu o ai, ceva nu e bine. Ea te ține în control și atent sută la sută. Frica o simt de fiecare dată când e cazul în afara pârtiei de schi. Mi-ar fi plăcut să mă fi născut într-o țară cu tradiție în schi și să fi putut face performanță. E sigur fără sfârșit, e cea mai veche și mai importantă pasiune pe care o am.

Surse foto: Andrei Ungureanu FB, Adrian Varzaru.