Sándor Horváth are 42 de ani și este inginer în industria alimentară (dar mai ales bere). Este, de asemenea, membru fondator al formației Monday Shadows, songwriter și chitarist ritm/solo. Sándor mai face parte și din organizarea festivalului Rock the Camp, care va avea loc în perioada 8-10 iulie 2022, la camping ElDorado, Gilău, județul Cluj.
Bianca@DISPERSIE: Cum îmbini munca ta de zi cu zi cu formația, serile de repetiții, concertele?
Sándor Horváth: Așa cum foarte puține trupe autohtone pot trăi din muzică, prioritar pentru toți membrii formației sunt familiile și job-urile lor. Însă, cu o planificare bună am reușit până acum să găsim modalitatea pentru consecvență în ceea ce privește repetițiile. Practic, așa s-a născut trupa, respectiv a și moștenit numele, după disponibilitatea noastră de a ne deconecta cu hobby-ul nostru: doar LUNI seară aveam timp să luăm lemnele în mâna și să dăm drumul la cântat. Paradoxal, ziua de LUNI a devenit pentru noi cea mai faină zi din săptămână. Așa cum ziceam, asta era formulă magică pentru noi, și păstrăm tradiția de mai bine de 4 ani. Funcționează! În cazul weekendurilor cu concerte în afară Clujului, de obicei îmi duc și familia cu mine, că să fiu mai aproape de ea, dar când nu se poate, scurtez perioada de deplasare, mă întorc acasă imediat după prestație – chiar dacă aș mai rămâne un pic.
Bianca@DISPERSIE: Ce vă diferențează, din punctul tău de vedere, de alte formații?
Sándor Horváth: Nu cred că ne diferențiază în mod categoric ceva. Toți suntem în aceeași corabie care, aparent, are găuri în corp și tot timpul necesită reparații ca să nu se scufunde. Muzică rock în România a devenit de nișă, și publicul este din ce în ce mai mic. Cei care au fost vrăjiți cândva de atmosfera liberă, calmă și prietenoasă a festivalurilor rock, sunt și azi prezenți acolo, însă generația tânără se axează mai mult pe muzică comercială: și ca și trupe noi înființate, și ca și stil de muzică pe care îl ascultă. Nu prea există continuitate… Trupele rock tinere abandonează ideea foarte repede, pentru că își dau seama că e un sacrificiu mult prea mare, și atunci mai bine fac altceva, prin care se pot valida mai repede.
Revenind la relațiile cu celelalte trupe de underground și trupele consacrate de rock din țară, ele sunt de colaborare și de prietenie. Cu trupele fințate de către Ministerul Culturii nu avem niciun fel de relatie, pentru că nu am găsit încă modalitatea de a participa la evenimentele la care cântă ei. Adică, doar dacă mergem la concertele lor și după aceea poate vorbim două vorbe. Dar ca să cântăm cu ei pe aceeași scenă este foarte greu. Piața aceea este foarte bine protejată!
Bianca@DISPERSIE: Care sunt trupele tale favorite?
Sándor Horváth: Iron Maiden, Guns’n’Roses, Helloween, Accept, Dire Straits, Deep Purple, Judas Priest, Billy Idol, Metallica, Michael Jackson, Placebo, P. Mobil, Edda, Pokolgep.. și Billie Eilish 😊
Bianca@DISPERSIE: Asociația Monday Shadows organizează și festivalul Rock the Camp. De ce ai zis „da” acestui proiect și ce speri să se întâmple cu el? Care ți-ai dori să fie impactul asupra publicului?
Sándor Horváth: În Cluj nu există un festival rock de multă vreme. Cred că în 2016 fost ultimul We Are Rocking The City. Au mai încercat cei de la Untold să facă concerte rock în piață Unirii, dar au abandonat ideea… Clujul a dat multe trupe rock mari care mai cântă și în Cluj, pe ici-pe-colo, în localuri sau diferite evenimente/ festivaluri, însă nu există un eveniment care să îi strângă pe toți. Sigur, nici noi nu am putut invită toate trupele clujene la festival. Ne-am fi dorit să fim și mai mulți, însă trebuia să luăm și noi niște decizii ca să ne conformăm cu bugetul de pornire. Am zis „daaa” pentru ca împreună cu aceste trupe născute la Cluj să avem un eveniment care poate va lasă urme în amintirile clujenilor. Un eveniment pe care putem să-l creștem de la an la an. Acum suntem la ediția a doua. Va fi și ediția a treia, a patra s.a.m.d. Interesul este să transmitem un mesaj clar: fanii muzicii rock trebuie să știe că și Clujul are un festival, și e festivalul lor și al nostru împreună. Poate încet și autoritățile locale vor ridica capul când aud de „Rock The Câmp” și se vor implica și ei.
Bianca@DISPERSIE: Care este partea ta favorită din ediția din acest an a festivalului?
Sándor Horváth: Partea mea favorită este când văd că vine lumea la festival și se umple playground-ul, lumea zâmbește și-și îmbrătișează prietenii cu care nu s-au întâlnit de mult. Ciocnesc o bere și se simt bine. Stresul se lasă la poartă, la intrare.
Bianca@DISPERSIE: Cum vezi că este primită muzica rock în România? Dar în Cluj?
Sándor Horváth: Cred că am atins acest subiect și mai devreme, și trebuie să zic că semnele nu sunt bune deloc pentru muzică rock. Nu înțeleg de ce mai vin trupele mari străine să cânte la București? Sau cine-i plătește? Statul? Că nu se vând destule bilete… Lumea nu prea merge la concrete rock la noi. Rockerii noștri mai bine își iau bilete la concertele din Ungaria, Cehia, Germania, Belgia, UK, pentru că acolo concertele rock sunt altfel; sunt adevărate, show-ul e show, și satisfacția este mult mai mare. Neimplicarea Ministerului cu finanțări și oportunități de lansare, în asemenea evenimente rock se simte puternic. Deși este cerere pentru rock, se promovează altceva și lumea este condusă înspre un spirit balcanic acut.
Bianca@DISPERSIE: Un mesaj pentru fanii muzicii rock.
Sándor Horváth: Nu contează ce stil muzică îți place, important e să fii om cinstit. Eu m-am convins, așa sunt și rockerii.
