Pe Sebastian Coldea l-am gasit in sala de antrenament – o statura impunatoare, de urias, jucandu-se cu greutati de sute de kilograme, repetand la infinit secvente de aruncare ce pentru un neinitiat pot parea ciudatenii, manuind o minge plina, de 10 kg, de parca ar fi un balon pentru copii.

Intre doua serii de exercitii, obosit si transpirat, dar mereu cu un zambet pe buze, reusim sa ii smulgem cuvintele si sa realizam un interviu:

DISPERSIE: Cine este Sebastian Coldea?

Sebastian Coldea: Un bacauan din Targu Ocna, nascut acum 43 de ani, intr-o zi de sfarsit de martie, un nativ berbec destul de cuminte si ambitios, daca am reusit sa impac cartea (absolvent de Finante Banci la UBB Cluj-Napoca) si sportul de performanta.

Am inceput sa arunc discul si greutatile de timpuriu, din 1994, mai intai in orasul natal. Mai apoi am devenit sportiv legitimat la CSS Bacau si CSU Cluj-Napoca. Sunt multiplu medaliat national la toate categoriile de juniori J3, J2 si J1 unde am fost campion national in 1999 si 2000.

Din pacate, ghinionul a venit destul de repede, sub forma unor accidentari, dar si pe fondul unor lipsuri de resurse tehnice, materiale si financiare. M-am vazut in situatia sa ma opresc inainte de vreme si mult timp am considerat incheiate conturile cu sportul ….

Peste o vreme am decis sa revin, bineinteles, la un alt nivel de competitie, cu atat mai mult cu cat aveam o varsta la se pune problema incheierii carierei sportive, nu a performantei. Totusi, am mers inainte, cu ceva ambitie si multa speranta ca ceva bun tot se va intampla.

DISPERSIE: Ce inseamna cariera sportiva a lui Sebastian Coldea? Care sunt cele mai importante realizari?

Sebastian Coldea: Tocmai iti spuneam de rezultatele din juniorat, care ma recomandau pentru o cariera buna la inceputul anilor 2000, apoi de renuntari si dezamagiri.

Lucrurile bune vin atunci cand nu te astepti, cel putin in cazul meu asta s-a intamplat. In 2019, la varsta pensionarii in sport, am revenit in concursurile destinate atletilor veterani. Rezultatele nu au incetat sa apara si incet incet am reusit sa ma impun la categoriile de varsta la care particip. Campion national, campion Balcanic, medaliat cu bronz la Campionatele Europene, locul 4 la Campionatul Mondial cu o performanta egala cu locul 3, record national de sala si aer liber la categoria M40 (veterani 40/44 ani).

DISPERSIE: Esti bradean in momentul de fata?

Sebastian Coldea: Acum da, pot spune ca sunt bradean. Locuiesc la Brad, intr-un oras si o zona pline de frumusete, imi castig traiul aici, alaturi de o familie minunata, pe care Dumnezeu m-a ajutat sa mi-o intemeiez si pentru care sunt recunoscator mereu, in fiecare zi a existentei mele.

O parte din mine a ramas, insa, la Targu Ocna. Oricat de mult ne-am schimba si oriunde ne-ar duce viata, ceva ne pastreaza pe fiecare in locul nasterii si al copilariei.

DISPERSIE: Ce inseamna sportul, in general, pentru tine?

Sebastian Coldea: E o intrebare la care pot raspunde mai bine acum, in anii maturitatii, decat in perioada maximei forme sportive. Intelepciunea vine cu anii, iar pe mine m-a invatat sa recunosc cu ce am ramas din sport: cultul pentru munca si disciplina -lucrurile acestea depasesc sfera sportiva, se aplica in viata, zi de zi.

Daca ar fi sa ma compar cu cel de la 20 de ani, Sebi de astazi e cu mult mai dedicat obiectivelor si abordeaza totul cu infinit mai multa seriozitate -in sport si in viata.

DISPERSIE:  De unde dragostea pentru proba aruncarii greutatii si cum ai ajuns sa iei contact cu ea?

Sebastian Coldea: Cred ca fizicul meu a decis pentru mine si am inceput sa arunc. Alta proba nu prea puteam face si, privind in urma, probabil a fost singura solutie pentru mine in sport.

DISPERSIE: Cel mai drag moment din viata ta sportiva?

Sebastian Coldea: Cel mai drag moment, clar, titlul de cel mai bun junior din tara la aruncarea discului in 1999 si recordul national de la veterani.

DISPERSIE: Cea mai grea incercare?

Sebastian Coldea: Moartea de tineri a parintilor mei a fost, de departe, cea mai grea incercare pentru mine.

DISPERSIE: Care sunt conditiile in care reusesti sa te antrenezi si sa participi la competitii de anvergura? Ce iti lipseste cel mai mult pentru rezultate si mai bune?

Sebastian Coldea: La veterani, ne sustinem singuri din toate punctele de vedere: echipament, medicamentatie, transport, cazare. O participare la un campionat major poate ajunge lejer la 7/800 euro. Eu, teoretic am ce mi trebuie sa ma pregatesc. Ce mi lipseste, e o sala unde sa pot arunca pe timp de iarna.

DISPERSIE: Performanta sportiva e un mix de calitati si factori. Cum i-ai descrie continutul?

Sebastian Coldea: Cum spuneam, munca si disciplina cu tine sunt cele mai importante in construirea performantei dar si a ta, ca om. Ii indemn pe cei tineri sa reflecteze la asta, atunci cand viseaza la laurii victoriei si le doresc sa dobandeasca acea seriozitate in abordare, care sa le cladeasca atat cariera sportiva, cat si viata.

DISPERSIE: Mai exista aruncarea greutatii ca sport de performanta in Romania? Ce lipseste si trebuie facut de catre autoritatile nationale si locale pentru a exista performanta in continuare?

Sebastian Coldea: Aruncarea greutatii in Romania exista, dar este la un nivel extrem de jos, fara nici o performanta notabila, de altfel, ca toata miscarea atletica. E pacat, pentru istoria si traditia din ultima suta de ani a atletismului romanesc.

Performanta sportiva se face cu multa munca si dedicare, dar e nevoie si de baze de antrenamente, facilitati de infrastructura sportiva si, nu in ultimul rand, bani.

Din pacate in Romania, lipsesc multe: stadioane, antrenori, echipamente si mentalitate. Despre partea financiara in atletism nici nu poate fi vorba, lipseste cu desavarsire si nu se intrevede vreo schimbare notabila in perioada urmatoare.