Soprana Cristina Maria Oltean, unul dintre cei mai talentați artiști de muzică cultă din Transilvania, este o persoană spirituală, care de-a lungul anilor a găsit echilibrul perfect între matematică, chimie și artă, între farmecul muzicii și pragmatismul vieții.

Vă invităm să o cunoașteți și vă asigurăm că dacă veți asista la un spectacol în care joacă, veți fi plăcut impresionați, fiind un artist complet care a reușit după mulți ani de studiu să cuprindă toată gama muzicii clasice.

Gabriel Horia: Cum a început pasiunea pentru muzică şi când a fost primul contact cu opera?

Cristina Maria Oltean: „Dintotdeauna am fost atrasă de muzică! Când eram mică fredonam aproape orice melodie pe care o ascultam. Din copilărie, muzica a fost pentru mine un magnet ce mă atrăgea într-o lume care ascundea atâtea minuni nebănuite, urmând ca mult mai târziu să mă conving de chemarea Ei și de darurile sufletești cu care m-a îmbogățit.

Nu vă pot spune exact primul contact cu muzica, dar îmi amintesc cu drag că o ascultam pe Mădălina Manole și urmăream cu interes festivalurile de muzică ușoară transmise la TV în anii `90, Mamaia, Cerbul de Aur și multe altele”.

Gabriel Horia: Aveți un parcurs educațional extrem de interesant. Ați îmbinat matematica și chimia cu muzica. Unde se întâlnesc cele trei?

Cristina Maria Oltean: „Mai bine spus, ele se continuă ajungând mai apoi să se împletească și să se completeze. E un drum interesant de la real/ rațional, pragmatism și exprimarea teoretică concretă, la imaginar, idealism și exprimarea emoțională care cuprinde deopotriva și rigorile teoretice. Pot să îl numesc mai degrabă un parcurs spiritual care mă poartă continuu și mă fascinează cu fiecare experiență. Muzica m-a învățat și mă învață să mă cunosc de la real – trupul fizic cu toate senzațiile, limitele și nevoile lui, la spirit.

Cât privește aventura mea educațională, de mică am fost setată cu bune intenții de părinți, în moda anilor, „să am o meserie ca să mă descurc în viață” și având în vedere că ambii lucrau în domenii tehnice, m-au „îndrumat” tot spre un domeniu tehnic – profil mate-info în liceu, olimpică la chimie și mare iubitoare de matematică, apoi în cadrul UBB am studiat ingineria chimică, însă muzica s-a făcut mereu prezentă în viața mea, sub diferite aspecte, atrăgându-mă la o cunoaștere din ce în ce mai detaliată. Pot să spun cu mâna pe inimă că ea m-a ales pe mine.

Raza de soare a copilăriei mele au fost orele de pian predate de dl. profesor Bozsitz Bela, recomandat de un clăpar țigan pe care l-am recunoscut la o nuntă și care cu o dexteritate ieșită din comun încânta audiența.

Îmi amintesc cum mergeam pe ploaie, pe noroi, cu autobuzul din Brad în Crișcior dupa școală cam de două ori pe săptămână (din clasa a VI-a până în a XII-a) și trebuie să recunosc că dl. Bela mi-a deschis apetitul pentru muzica cultă”.

Gabriel Horia: Odată ajunsă la Cluj ați făcut în paralel ingineria chimică și muzică…

Cristina Maria Oltean: „La Cluj am studiat inițial inginerie chimică, în cadrul UBB, ( n.r. bursieră timp de trei ani) și apoi am început, în paralel, Academia de Muzică iar interesul meu, treptat, a fost centrat în jurul muzicii.

La 21 de ani am primit prima dată o invitație la un spectacol de operă și acolo am avut o revelație, că eu trebuia să fiu pe scenă și să cânt chiar dacă contextul educațional și lipsa pregătirii în domeniu îmi anula orice speranță.

Astfel, acesta a fost momentul decisiv în care am hotărât ca toată energia și interesul meu se vor canaliza spre canto. Eram datoare să încerc! Am început să frecventez Academia de Muzică, să înregistrez cu reportofonul vocalize pe la ușile instituției și trebuie să îi mulțumesc singurului om care a crezut în mine și m-a sprijinit total să încep această aventură – Mihai Barbul”.

Gabriel Horia: Cât de mult contează parcursul educaţional în această meserie, orele de muncă şi cât talentul?

Cristina Maria Oltean: „Nu aveam tehnică vocală în acei ani, însă odată cu intrarea în Academie am investit tot timpul și interesul, toată energia mea și m-am simțit excelent.

Trebuie să recunosc că întotdeauna mă gândeam că nu o să pot să recuperez ce au făcut colegii care au absolvit licee de profil, și gândul acesta mă complexa dar totodată îmi creștea ambiția și forța de muncă.

Totul ține de voința ta, de sacrificiu, efort, de ore de studiu. Dacă vrei să faci ceva, faci!”

Gabriel Horia: Care a fost primul rol important jucat?

Cristina Maria Oltean: „Primul rol l-am interpretat în anul II, Lucy din „Il telefono” de Gian Carlo Menotti. A fost un moment de autoevaluare, o punere fata în față cu propriile limite, temeri și dorințe. Trebuia să văd dacă pot să duc de la început la final un rol fără să mă pierd de emoții. Eram o fire extraordinar de emotivă”.

Gabriel Horia: Ce sacrificii trebuie să facă o soprană?

Cristina Maria Oltean: „Stilul meu de viață a fost și este favorabil acestei meserii. Nu am vicii, nu fumez, nu merg în cluburi, nu am nici o dependență.

Este important pentru o soprană să nu consume băuturi reci, să nu mănânce seara târziu, în mare să nu se expună la factori externi care ar putea bruia sănătatea iar odihna adecvată este imperios necesară”.

Gabriel Horia: Cum vă simţiţi pe scenă în timpul unui spectacol?

Cristina Maria Oltean: „Încerc să urmez mesajul care trebuie transmis, reacționez natural pe fondul textului și caut ca tehnic-vocal să simt plăcerea carnală a sunetelor conduse. Trebuie să te bucuri tu de acel moment, pentru a fi sigur că energia ta îi va curpinde și pe spectatori.

Pe scenă trebuie să te simți, fericit, bucuros, conștient, responsabil iar emoțiile fac parte din repertoriu”.

Gabriel Horia: Aveţi roluri preferate? Care sunt cele mai placute amintiri de până acum şi care au fost cele mai preţioase momente ale carierei dumneavoastră?

Cristina Maria Oltean: „Îmi plac dramele, poveștile cu profunzime și suferință, de exemplu rolurile din Traviata, Rigoletto sau Lucia di Lammermoor.

O amintire frumoasă este cea din Bistrita când am debutat în Traviata. A fost un moment senzațional, ca feeling în scenă, iar reacția publicului a fost extraordinară”.

Gabriel Horia: V-aţi gândit vreodată ce meserie aţi fi avut dacă nu aţi fi ales-o pe aceasta?

Cristina Maria Oltean: „Dansatoare sau sportivă. Mi-ar fi plăcut sa dansez, să fiu o profesionistă. Iubesc dansul contemporan!”

Gabriel Horia: Nu sunt incomode rochiile pe care le purtaţi în spectacole? Colaboraţi cu un designer anume sau folosiţi exclusiv vestimentaţia oferită de instituţie?

Cristina Maria Oltean: „De obicei ne îmbrăcăm cu ce primim de la instituția gazdă iar vestimentația, în mare, nu este incomodă. Am avut ocazia să colaborez și să port creațiile lui Cătălin Botezatu”.

Gabriel Horia: Care este agenda dumneavoastră din partea a doua a acestui an? Pe ce scene veţi cânta?

Cristina Maria Oltean: „În această toamna voi cânta rolul Gildei din Rigoletto în Bistrița, apoi rolul lui Franzi din opereta Sânge Vienez în Craiova, iar în decembrie voi fi prezentă la filarmonica din Bacau și în București la Sala Radio”.

surse foto: Opera Română Craiova, Bogdan Dănescu