Vlad Lință are 17 ani, de loc este din Vața de Jos și este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia și absolvent al Școlii Populare de Arte din Deva, la clasa profesorului Maria Simion. Tânărul zărăndean este o uriașă speranță a muzicii folclorice din Țara Zarandului, fiind denumit „Tulnicul Țării Zarandului” iar astăzi ne-am propus să-l cunoaștem mai bine. 

DISPERSIE: Salut Vlad. Pare că pentru tine cântecul popular a devenit un mod de a fi. De unde ai căpătat dragostea pentru muzica populară? De ce acest stil muzical și nu altul?

Vlad Lință: Dragostea mea pentru muzică probabil s-a născut odată cu mine. Consider că talentul meu este un dar de la Dumnezeu, deoarece nici mama, nici tata nu cântă. De ce folclor? Foarte des aud această întrebare. 

Eu cred că folclorul, portul popular, tradițiile si obiceiurile poporului român sunt comorile noastre inestimabile care fac acest neam unic si nemuritor. Si mai cred că am obligația de a duce mai departe aceste valori, mai ales că Dumnezeu mi-a dat glas!

Folclorul este istoria neamului românesc. Iubesc folclorul, iubesc neamul românesc!

DISPERSIE: Cât de mult te influențează tradițiile din Țara Zarandului, din Munții Apuseni, din locurile unde ai copilărit?

Vlad Lință: Tradițiile din locul unde am copilărit mă fac sa nu-l uit niciodată!

Eu întotdeauna sărbătorile de Paste si de Crăciun le-am petrecut acasă la Vața de Jos, la Brotuna mai exact, împreuna cu toata familia.

Avem la sat niște obiceiuri extraordinare, cum ar fi: tăiatul porcului sau mersul cu colinda la Crăciun, „mersul cu duba” prin sat in ziua de Crăciun sau „mersul cu capra” in ajun de Revelion. Eu de mic copil mergeam din casa in casa cu colinda, prin tot satul, abia așteptam acest moment. Apoi de Sărbătorile Pascale în perioada postului, feciorii din sat se aduna la pușcat, iar în ziua de Paște, un obicei foarte așteptat de toți copii este: schimbul de oua „împistrite”. Mă simt legat de locurile natale.

DISPERSIE: Ești atașat de muzica populară, românească, dar în special de cea patriotică. Ce te determină să cânți despre românism, istorie și eroi?

Vlad Lință: Așa cum am mai spus, de câte ori am avut ocazia: eu iubesc aceasta țară, iubesc portul românesc, tradițiile și obiceiurile poporului român.

Sunt mândru ca sunt fiu al României, iar prin cântecele patriotice simt ca îmi exprim cel mai ușor dragostea față de familia mea extinsă: România mea!

Din dragostea pentru neam și țară, din respectul pe care îl port armatei române, s-a născut și dorința mea de a urma o cariera militară. Deseori sunt întrebat ce voi alege: cariera militară sau pe cea artistică? Însă eu consider ca deși sunt domenii total diferite, există o strânsă legătură intre cele doua, așa cum muzica este dependentă atât de tradiție, cât și de istorie.

Pentru mine cariera militară înseamnă mai mult decât un loc de muncă, eu îmi doresc sa fiu în serviciul națiunii.  A fi militar este un mod de viață în spiritul disciplinei, riguros si hotărât.

Iubesc deopotrivă uniforma militară cât și portul popular.

DISPERSIE: Generația ta este mai îndepărtată de tradiții și moștenirea culturală locală. Internetul și tehnologia au îndepărtat ușor tinerii de tradiții, însă crezi că un brad poate crește înalt fără rădăcini riguroase? Ce le-ai transmite celor din generația ta vizavi de muzica populară și portul popular?

Vlad Lință: Cred că acest lucru se datorează in primul rând familiei din care provenim, noi, tinerii. Părinții sunt cei care ne dau „aripi sa putem zbura”, dar tot ei ne dau si „rădăcini adânci” sa nu ne uitam identitatea! Mama îmi spunea mereu ca oricât de departe voi ajunge să nu-mi uit niciodată rădăcinile.

Tehnologia ne permite sa evoluam, dar nu trebuie sa ne împiedice să ne păstram tradițiile. Eu pot ieși din țară, dar nu-mi pot scoate țara din suflet!

Cât despre portul popular cred că este una dintre cele mai importante forme de cultură a unui popor, are aproape aceeași valoare simbolistică cu drapelul. Pentru mine costumul popular este dovada respectului meu de tara!

DISPERSIE: Curând vei lansa primul tău album și te felicităm pentru aceasta. În 11 noiembrie, evident, în capitala Țării Zaradului. Ne poți spune mai multe despre eveniment?

Vlad Lință: Vă mulțumesc! Evident am simțit că acest eveniment nu ar putea avea loc altundeva, decât acasă! La Brad mă simt acasă, aici îmi sunt oamenii cei mai dragi, iar despre album pot spune că am adunat in el toată bucuria mea de a cânta. Eu când urc pe scenă asta simt, o mare bucurie, aplauzele publicului sunt cea mai minunată răsplată pe care o poate primi un artist, este extraordinar să simți că poți aduce puțină bucurie si in sufletele celor care te ascultă.

Albumul „DOR cu DOR” va conține  18 piese, deși eu am mult mai multe piese proprii, am ales sa includ in acest prim album doar 18 dintre ele, un număr simbolic, având in vedere ca in luna in care voi lansa albumul, voi împlini 18 ani. Am muncit cu drag, nu a fost tocmai ușor, am pus mult suflet si mi-as dori sa ajungă si la sufletul celor care îl vor asculta.

Despre spectacolul in cadrul căruia îmi voi lansa acest album, pot sa va spun ca va fi unul extraordinar. Vor evolua alături de mine mari artiști ai folclorului romanesc: Nicolae Furdui Iancu alături de grupul ”Crai Nou” din Alba-Iulia, Marius Ciprian Pop, Felicia Stoian si evident artiștii noștri hunedoreni: Cristian Fodor, Ciprian Roman, Ovidiu Olari, Bogdan Toma, Pr. Valentin Crainic, Mihaela Oprea si Teodora Larisa Petruț, Ionel Coza si tezaurul uman viu: Pera Bulz.

Vom fi acompaniați de orchestra ansamblului profesionist „Drăgan Muntean”, condusă de maestrul George Cilțea. Am onoarea ca spectacolul sa fie prezentat de doamna Iuliana Tudor, iar doamna Elise Stan va fi si dumneaei prezentă la eveniment.

DISPERSIE: Care sunt planurile tale de viitor și cât timp din viața ta ești dispus să oferi cântecului popular și tradițiilor noastre?

Vlad Lință: In prezent sunt elev la Colegiul National Militar „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia in clasa a XII-a si îmi doresc sa urmez o academie militară, dar muzica este foarte importantă pentru mine, este mai mult decât o pasiune, este un mod de viață, este probabil cel mai important mijloc de expresie, prin ea se transmit toate sentimentele de la veselie la tristețe. Cred că muzica ne face mai buni si mai frumoși, ne ajuta sa ne echilibram starea emoțională. Cât timp? Mi-as dori să cânt toată viața!